- Cum să nu știți, - a răspuns, zâmbind, un cocoș. - Aici sunt, de exemplu.
Antonio, surprins, a fost jenat și nu știa ce să spună.
- Tu? întrebă el din nou.
- Cu atât mai bine! exclamă Antonio.
Luă o figură feminină pictată de pe tejghea. Pe spate avea o mică margine; a fost un fluier.
- Îți place? a întrebat hunchback-ul.
- Hmm, cum să spun, răspunse Antonio, eu sunt deja mare și nu joc jucării. Și unde locuiți?
- În Florida, răspunse cocoșul. "De fapt, eu sunt un brutar, dar eu, de asemenea, am olarit mine cu lut și de a face jugs din ea."
- Aș vrea să văd cum lucrați ", a spus Antonio, ca și cum ar fi fost pentru el însuși.
- Și tu vii la mine în Florida ", a adăugat hărăznicul grațios." Întreabă-l pe brutarul Orestes, toată lumea mă cunoaște ".
- Mulțumesc ", a spus băiatul și a alergat să-și prindă mama.
Cu greu Antonio a reușit să găsească o scuză pentru a merge în Florida.
Tatăl băiatului, pe lângă cultivarea podgoriilor, a fost angajat în pescuit. De mai mulți ani, familia sa lepădat de cele mai necesare, până când au ridicat bani în cele din urmă pentru barcă. Când captura a fost de succes, tatăl său a plecat la Siracuza pentru a vinde pește, ambalate în rânduri în cutii de lemn.
De obicei, a înmuiat cutiile într-un cărucior, a strâns măgarul și a pornit. Măgărițele siciliene cu păr lung, deși mici, dar îndrăznețe și durabile. Acestea sunt folosite pentru căruțe, care, totuși, nu sunt întotdeauna la fel de pitorești ca pe cărțile poștale, dar sunt foarte convenabile.
Tatal lui Antonio Messina troleibuz a fost destul de frumos, dar pentru o lungă perioadă de timp nu ar strica să reînnoiască vopseaua, se clătește cu apă de ploaie și de mare, scurgerea întotdeauna de cutii. Odată, după un pescuit reușit, tatăl meu a aruncat cutii de pește și urma să meargă pe piața din Siracuza.
Antonio a sărit pe căruță, a luat iertarea în mâini și a exclamat:
- Papa, pot să merg la Syracuse?
- Nu știi cum să vândă pește.
- Nu, pot, "a spus Antonio.
- Nu, nu puteți, "insistă tatăl său.
Argumentul a devenit mai puternic și mai puternic.
- Bine, așa să fie, dă-i drumul ", a spus tatăl meu.
Antonio tocmai aștepta acest lucru; El a tras hățurile, a lovit cu toată biciul, și măgărița cu un astfel de forță s-au grabit la locul pe care cutiile tremurau, iar unele dintre cele mai energice barbun aproape desprins.
- Antonio, te sfătuiesc. - strigă după tatăl, dar băiatul nu auzea nimic - era în cerul al șaptelea cu bucurie.
- Rinaldo! strigă Antonio, învârtindu-și biciul. Măgarul își înălța urechile păroase.
- Amintiți-vă, astăzi mergem spre Florida.
Măgarul avea un trot, plin de zel.
- Rinaldo! ai auzit? Astăzi vom merge la hunchback!
Rinaldo ridică o ureche deasupra, celălalt coborî, ca și cum ar fi înțeles importanța călătoriei viitoare.
- Atenție, barieră! strigă băiatul. Rinaldo sa oprit cu înțelepciune la prima barieră, chiar înainte de intrarea în Siracuza.
Înainte de a ajunge la pod, Antonio a tras frâiele și sa întors spre stânga. El a frânat în fața restaurantului Bandier, iar imediat la ușă a apărut prietenul său de lungă durată Carlo.
Dintr-o data, din nicaieri, in jurul carului si Rinaldo au adunat o multime de copii de la patru la opt ani, cersetori invizibili.
Dacă sa întâmplat ceva neașteptat, cel puțin un blocaje de trafic, copiii sunt chiar acolo. Ragamuffs mici alerg imediat la scena, fluturându-le pumnii, împingându-se unul pe altul și strigând emoționat.
- Îți cumperi un pește de la mine? Antonio ia întrebat prietenul.
Carlo dădu din cap, înghițindu-și ușor ochii negri, îngust, ca un mongol.
- Nu te teme, nu te voi înșela, răspunse Carlo.
- Apoi să descărcăm. Hei, ieși de aici! - strigă la copiii lui Antonio.
Copiii au strigat tot drumul, au sărit în coș și nu au crezut că au eșuat.
Carlo și Antonio au tras cutiile într-o bucătărie mare curată. Într-un cazan mare de apă se fierbe pentru spaghete, și roșii prăjite pan - cel mai bun condiment pentru paste nu va găsi.
Carlo a socotit bani pentru prietenul său și ei s-au despărțit.
Cu toate acestea, în loc să se întoarcă la Marsamumi, Antonio sa întors brusc la dreapta și sa îndreptat către Florida. Rinaldo a fost agitat: schimbarea traseului nu ia adus nici un bine; care știe la ce oră vor merge acum acasă.
În Florida, Antonio a arătat imediat brutăria brutarului. Capul ei era abia vizibil din spatele tejghelei; el a vândut pâine și brutăria era plină de oameni. De îndată ce vagabondul a observat Antonio, a recunoscut imediat băiatul și a fost încântat.
Pe mesele lungi din lemn erau niște forme, un aluat plin de alunecare înălțat în ele și în adâncimi un cuptor mare pătrate de construcții antediluviene umflate cu căldură.
- Astăzi, vom coace pâine pentru toată săptămâna ", a spus Orestes, venind la Antonio după ce a lăsat toți clienții să plece. Locul său în spatele tejghelei unei figuri zdrențuită mic brutar a plecat cu ochii foame, mananca, se pare că, doar o singură pâine, care ia dat Orestes, în cazul tomatelor mult noroc.
Hunchback-ul la dus pe Antonio într-o încăpere adiacentă băncii. Și aici era o sobă, doar o dimensiune mult mai mică. În el, produse arse de lut.
- Acolo mă voi coace, voi sculpta aici, așa că îmi voi trăi viața, spuse cu o mândrie spiridușul.
El a fost foarte îndrăgit de lucrarea sa și a vorbit despre el cu un asemenea entuziasm că el a fost complet transformat. Antonio îl asculta pe Orest cu bucurie și de mult timp nu observa că avea o cocoșă pe spate.
Bakerul a venit la o bancă din lemn pe care era o bucată mare, în formă de minge, acoperită cu o cârpă umedă de sus.
- Este lut pentru feluri de mâncare. Mențineți-l întotdeauna umed. - Hunchback-ul tăia o bucată și începu să-l răsucească în mâini. Lucrarea îi dădea plăcere că era plăcut să se uite la el și că era dorința de a face același lucru.
- Și unde primesc lutul? întrebă Antonio.
- Nu-ți face griji, o să înțeleg ", a promis Orest.
"E un lucru făcut", gândi Antonio, "dar cel mai dificil este încă să vină".
Hrbatul a continuat să zdrobească lutul. Treptat, începu să apară contururile statuetă a războinicului vechi din casca și cu un scut.
- Acesta este Orestes ", a explicat hunchback-ul.
- Tu? Antonio a fost surprins.
- Nu, din păcate, nu eu, răspunse hunchback-ul. "Acest Orestes era frumos și puternic; adevărul, el și-a avut propriul cocoș.
Antonio îl privea pe brutar într-o uimire: războinicul pe spate nu avea nicio cocoașă.
- Când Orestes era încă foarte tânăr, tatăl său a fost ucis și el însuși a vrut să termine, doar printr-un miracol copilul a fost salvat și luat departe.
- Și cine la ucis pe tatăl său? întrebă Antonio cu un interes nedisimulat.
- Mama copilului din Clytemnestra ", spiridua pronunțată condamnator. "A vrut să se căsătorească cu altcineva și să-l facă rege."
- Și sa căsătorit cu el? întrebă Antonio.
- Da, dar Orestes sa întors și la ucis pe amândoi.
- Așa este! strigă băiatul.
- Cocalul nu este întotdeauna în afară, uneori se află pe inimă, draga mea, - Orest cocoșul, pentru ultima dată îndreptându-și degetul spre figura războinicului. - Tu ești! Acum trebuie să-l uscați și apoi puneți-l în cuptor, pe măsură ce puneți pâinea. Bakerul a râs. - Argila arsă cu culoarea ei arată într-adevăr ca o crustă de pâine.
Antonio a ascultat foarte atent.
- Dar dacă doriți să pictați o figură, atunci situația este mai complicată. Îți voi explica data viitoare.
- Și cum se fac plăci și juguri? întrebă Antonio.
Oreste a luat o altă bucată de lut, a zdrobit-o în mâini, a pus-o pe roata olarului și sa așezat lângă el pe un scaun jos. Prin apăsarea pedalei, cocoșul mișcă roata și, fără întrerupere, lisează lutul, care părea că a dobândit în mod miraculos forme tot mai distincte.
Articole similare
-
Citește cinci tipi și un câine - regină regină - pagina 1 - citiți online
-
Cartea - cinci tipi și un câine - reshani renee - citiți online, pagina 2
-
Citiți autorul și autorul câinilor online mann tomas - rulit - pagina 1
Trimiteți-le prietenilor: