Dialecte ale Kubanului - literatura și limba rusă

6. Familia de limbi nord-caucaziene.

7. Dialectele Circassianului Circassian

8. Grupul etnic al circasienilor.

9. Comunitățile naționale.

10. Limbajul literar și dialectele.







Fac. Ce este un dialect?

Dintre toate caracteristicile naționale, cea mai instabilă este limba vorbită. Este necesar doar ca un anumit grup să se desprindă de nucleul său și să intre în mediul altcuiva pentru o lungă perioadă de timp, de îndată ce vorbele împrumutate încep să fie introduse în discursul său. Dacă pentru două sau trei generații vechea limbă nu dispare complet, atunci, în orice caz, se va devia departe de formele sale originale și va dobândi multe caracteristici ale unui mediu lingvistic nou. În funcție de alte condiții, calendarul acestor modificări este diferit, dar întotdeauna, ca o lege, o valoare mare își transferă proprietățile la o valoare mai mică.

Istoria dialectului kuban.

Kuban dialect distinctiv dezvoltat istoric, ca urmare a amestecării și întrepătrundere a limbilor rusă și ucraineană, dialecte rusești din Ucraina și de sud, și dialecte vin în mod constant locuitorilor Kubanului din alte regiuni ale Rusiei. Populația principală a cazacilor Kubanului sunt descendenți ai fostei -pereselentsev Zaporozhye Sech, cu Don, Chopra, de la Ekaterinoslav, Harkov, Poltava, Voronezh, Tula, Kursk și alte provincii rusești. Dialectele au fost influențate de vernacularul urban. Dialectul sud-rus din Kuban a fost format în principal în est și în sud-estul regiunii. Dialecte cu baza ucraineană au fost formate în principal în stanitsa Mării Negre.

Varianta dialectului kuban.

Pentru dialectele de caracter Kuban, varianta este cuvânt-formativă, gramaticală și accentologică. Cu toate caracteristicile locale care există în Kuban, regiunea reprezentată dialecte adverbe Yuzhnorussky, având un număr de fonetică comun, lexical și alte caracteristici (de exemplu, fricative „g“), care este identificat sudul inconfundabil Rusia Centrală.

Nu numai locuitorii Kuban spun, ci cântă și în moduri diferite. Un exemplu este celebrul „Rospryagayte, băieți, Koné.“ În cele mai vechi timpuri, acest cântec a fost mutat la Kuban din Ucraina. Au cântat cazacii în japoneză ruso-turcă, rusă,, în timpul primului război mondial. Au existat multe poeme împăturite în luptă, îngâmfat tonul și în timpul Marelui război pentru Apărarea Patriei (1941 -. 1945 gg) și astăzi, uneori, într-un sat cântă poporul ei diferit - schimba textul, caracter, motiv de cultură spirituală a Kuban cazacilor, fir de aur, care este țesut în cântec, reflectă un mod alarmant. viața păzitorilor granițelor sudice țară de fiecare pregătire minut pentru a da viața pentru patrie -. Una dintre principalele teme ale folclor Kubanului Multe melodii păstrează memoria oamenilor, iar fiecare dintre ele reprezintă una dintre fațetele infinite ale vieții masculin cazacilor. - rid sub uscat de ochii plini de lacrimi ale mamelor înainte de prima brazda pe primăvară câmp. în fiecare sat cânta aceste cântece în dialectul lor propriu. folclorul sud-rus magazine cazaci viziune populară a istoriei. până în prezent, în satele cântând cântece despre teribil rege zhaluyuschem Grebensk „Terek Grynychem cu afluenții „Mișka Cherkashenine aproximativ - una dintre primele cunoscute sub numele de capetenii ale secolului al XVI-lea. despre campania lui Ermak, despre exploatările lui Matvey Ivanovici Platov. povești Hero a devenit Ignat Nekrasov, înzestrat cu tot felul de calități pozitive și supranaturale. Rezultă că dialecte și accente pot fi un indicator precis al influențelor precedente călătorit căi de oameni, în special în mediul din care acest grup etnic a plecat pentru ultima oară.

Patrie istorică și dialecte.

Cunoscând subtilitățile dialectelor rusești, poți determina cu mare precizie locul de unde au ieșit strămoșii fiecărui sat. Cazacii au venit în locurile lor exclusiv din granițele sudice ale Rusiei din secolul al XVI-lea. Acest lucru este garantat de un discurs "rușinos", de Sud-Mare. Dar, în special, detaliile accentelor indică mai exact dacă satul a venit din regiunile Ryazan, Kursk sau Chernigov. Dacă, de exemplu, numele Gubarev este pronunțat cu o g greu, cu accent pe in, cu un capăt distinct de s, atunci știu că acești săteni de bunici petrecut ani în exil, cu Don în Ryazan sau Kursk principate.
În cazul în care accentul se pune pe ultima silabă, și se termină mult mai merge în „DY“ - Gubarou, atunci este destul de clar accentul Belarus manifestat și, prin urmare, nu provin de la Cernigov, în cazul în care chiar și acum vă puteți auzi limba belarusă. Aceștia sunt descendenții cazacilor Putivlian. „Conform cronicilor și alte acte istorice ale cazacilor sunt diferite, și anume, în Crimeea Hoardei 1474, în Volga, deoarece 1492 și cu Regatul Kazan 1491 în Akkerman și Belgorod din 1515“. "În 1468 erau cazaci în Moscova".
După ce rămășițele tătarilor au părăsit câmpul, o anumită parte a cazacilor s-au întors la Kuban. Relansarea inițial părea a fi fost organizată, turme mobile, semi-nomade - stanitsa, apoi - grupuri mai mici și. în sfârșit, mai mult de o sută de ani singur. Până când ultima familie legături cu "Rodurile", care s-au stabilit la granițele lui Muscovy, au fost întrerupte. Atașați la locurile de serviciu, de familie sau de proprietate, acești cazaci au rămas printre ruși și cu ei mai târziu amestecați.

Familia de limbi caucaziene de Nord.

În dialectele Kubanului există o familie de limbi caucaziene nordice: Adygheans, Circassians, Shapsugs, Adygs din Kosovo, Armeni de munte Circassian.

Grecii antice au numit populația din Kuban, coasta Mării Negre și nordul Mării Asiei - geniokhi. Potrivit unor rapoarte, dosemitskoe populației palestiniene (așa-numitul Refaim) a fost Adygei-abhază. Statele antice Hattie (. mileniului II î.Hr.) a intrat în etnoosnove Chatti, care a trăit în estul Asiei Mici, iar apoi a cucerit popoarele din grupul Anatoliei indo-europene - Luvians, palaytsami și nesitami. Prin Geniokhs tratate Cimerieni (Meotians, thanes, marca, Cindy, dosci, Dandara), cea mai veche populație din Crimeea și Don, a fost pe o scenă primitivă de dezvoltare. Populația Adygei-abhază de pe coasta Marii Negre a fost forțat în Kuban, care a venit la Caucaz ibericii. Antropologic Adygei-abhază popoarele sunt subtip zapadnokavkazskomu de tip balcanic-caucaziană caucazieni. Caracteristici: punte nas mare, sprâncene drepte, față îngustă, creștere înaltă.







Dialectele din limba Adyghe - circasiană.

Circasieni și Adygheeni sunt foarte apropiați, vorbind diferite dialecte ale unei limbi. Descendenți direcți ai kasogilor, oamenii din grupul Adyg-Abkhaz. Vorbește limba Adyghe, care se împarte în mai multe dialecte. Ca urmare a represiunii regelui, referitoare nu numai la taxele în parteneriat cu Turcia (după cum se menționează în articolul George Aphazuri „conceptul de tehnologie abhază agresiune neconvențională“), dar, de asemenea, cu implicarea în masă a caucazieni în operațiunile agricole (după desființarea iobăgiei, mulți țărani Kuban răscumpărare și a plecat pentru nord), 300 de mii de Adygs a emigrat în Turcia, și de acolo - în Serbia, Kosovo Polje, în cazul în care au stabilit în țara nativă albaneză. În prezent, puterea -

2,2 milioane de persoane, dintre care 2 milioane - în Turcia și Kosovo.

Etnosul circasian a apărut ca urmare a amestecării kosogs-besmenyev cu cabardienii legați de ei în secolul al XVIII-lea. BC "Circassian" - acesta este numele literar al popoarelor caucaziene în secolul al XVIII-lea. Acest cuvânt, potrivit celei mai răspândite versiuni, provine din cuvântul turc "cher-kesmek" (tâlhar). Numărul de Circasieni este de 275 mii de oameni.

De la secolul al X-lea d.Hr. Creștinismul a predominat în Caucazul de Vest, care în secolul al XVIII-lea. înlocuit de ramura sunniană a Islamului.

Etnosul Adyg-Abhaziei, care este considerabil diferit de alte popoare ale aceluiași grup, în vederea dezvoltării sale autonome. Strămoșii Kabardieni - zikhi - până în secolul al VI-lea. BC au locuit la nord de Kuban, de unde au fost izgoniți de huni. Cabardinii s-au mutat în Pyatigorye (Besh-Tau), unde au fost presați descendenții sciților-osetieni. Kabardienii se numesc "Adyghe", dar în Evul Mediu se înălța peste alte popoare care au dat un omagiu domnilor kabardieni. Populația este de aproximativ 1 milion de oameni, iar 600 de mii - în afara Rusiei. Cei mai mulți dintre ei sunt cabarieni - sunniți, Mozudok - ortodocși.

Adygeanii (numele de sine al poporului - Adygs) sunt un popor antic autohton din Caucazul de Nord-Vest, mai bine cunoscut în analele istorice ale lumii ca Circasieni. Prin limbă - către grupul de limbi caucaziene din nordul Caucazului (Abkhaz - Adyg). Formarea etno-ului Adygeyan de mii de ani a trecut în strânsă legătură cu triburile din Orientul Apropiat, greci, Cimmerians, sciți, sarmați. Principalele zone de așezare a Circassienilor au fost foile și câmpiile din nord-vestul țării inferioare ale Kubanului și coasta de est a Mării Negre, de la gura Donului până la Abhazia.

Grupul etnic al circasienilor.

Cherkesogayev sau armeni de munte au apărut în Kuban în timpul războiului ruso-turc și a anexării Caucazului la Rusia. Apoi granița statului nostru a trecut de-a lungul râului Kuban: au fost construite fortificații de-a lungul acestuia, au fost create așezări militare. În vara anului 1778, mareșalul polonez Alexander Suvorov sa oprit pe malul drept al Kubanului, cu o companie de mușchetari din Regimentul de Infanterie de la Nijni Novgorod și o escadrilă de dragoni. Locul care domina forțele și fordele, îi plăcea și ia ordonat să construiască un Vsesyvtsky pentru a întări frontiera. Mai târziu, în 1784, comandantul armatei caucaziene, PS Piotemkin, a ridicat cetatea Tranzistului Durabil, iar lângă el - orașul soldat Fortstadt. În 1793, cazacii și familiile lor au fost mutate de la Don la cetate. Ei au fondat pe locul actualului vechi Stanitsa satul Prochnokopskaya, care mai târziu a fost mutat într-o locație nouă (la 5 km de Armavir). În 1839, pe malul stâng al Kubanului, 42 de familii de circasi (armeni de munte) s-au stabilit împotriva Cetății Okop.

La sfârșitul secolului al XIV-lea. evenimentele tragice din istoria Armeniei (pierderea independenței, genocidul) au condus la ieșirea populației în locuri mai sigure. Unii armeni au găsit refugiu în Crimeea. În jurul 1475 din cauza persecuției pentru credința lor din partea musulmanilor, creșterea taxelor și necazuri excesive a început procesul de reinstalare a armenilor din Crimeea, primul val de refugiați a fost trimis la Circassia. Înalții din Caucazul de Vest au luat străini. Imigranții armeni, a trăit în munți de 300 de ani, a adoptat limba, manierele, obiceiurile, caracteristici ale vieții, tot drumul vieții Adygs printre care au stabilit, cu toate acestea, păstrat identitatea etnică și credința creștină - armeanul-gregorian, aproape de Biserica Ortodoxă Rusă. Ca rezultat al interpenetării a două culturi, a fost format un grup etnic complet nou de circasieni - armeni de munte.

Deși majoritatea locuitorilor din Kuban au fost ruși, dar au existat multe comunități naționale originale, fiecare având propriul său chip și dialecte. În Kuban a trăit armeni, germani, polonezi, francezi, evrei, greci, asirieni, persii, austriecii, georgienii, turkmenilor, tătari, italienii.

Limbă literară și dialecte.

Limbajul literar și dialectele continuă să interacționeze și să se influențeze reciproc. Impactul limbajului literar asupra dialectelor, desigur, este mai puternic decât dialectele limbajului literar. Influența sa se extinde prin educație, televiziune, radio. Treptat dialectele sunt distruse, își pierd caracteristicile caracteristice. Plecați și plecați cu oamenii din generația mai veche, multe cuvinte care denotă ritualuri, obiceiuri, concepte, obiecte din viața de zi cu zi ale satului tradițional. De aceea este atât de important să scriem limbajul viu al satului cât mai complet și cât mai complet posibil.
În țara noastră o lungă perioadă de timp a dominat neglijarea dialectelor locale ca un fenomen, care trebuie combătută. Dar nu a fost întotdeauna așa. La mijlocul secolului al XIX-lea. în Rusia există un vârf de interes public în discursul popular. La acea vreme au fost publicate „Experiența Marii regionale Dictionary“ (1852), în cazul în care pentru prima dată au fost colectate în mod specific cuvântul dialectic, și „Dicționarul limbii ruse“ de Vladimir Ivanovici Dal în 4 volume (1863-1866 gg.), Cuprinzând în plus un număr mare de cuvinte dialectale. Materialele pentru aceste dicționare au fost ajutate activ pentru a aduna fanii literaturii rusești. Reviste, Provincial Monitorul de timp de la problema de a emite diverse tipuri de schițe publicate etnografice, descrieri ale unor dialecte, proverbe locale glosar.
Opoziția față de dialecte se observă în anii 30. secolul nostru. Într-o epocă de rupere în sus sat - perioada colectivizării - a proclamat distrugerea vechilor moduri de agricultură, viața de familie, cultura țărănească, adică toate formele de materiale și a vieții spirituale a satului ... În societate, sa răspândit o atitudine negativă față de dialecte. Pentru țăranii din sat a devenit un loc în care a trebuit să fugă, să scape, să uite totul în legătură cu acesta, inclusiv limba. O întreagă generație de locuitorii din mediul rural, abandonarea în mod deliberat limba lor, în același timp, nu a reușit să absoarbă noul sistem de limbă pentru ei - o limbă literară - și posedă ea. Toate acestea au dus la căderea culturii lingvistice în societate.
O atitudine respectuoasă și atentă față de dialecte este caracteristică multor popoare. Pentru noi, experiența țărilor din Europa de Vest este interesantă și instructivă: Austria, Germania, Elveția, Franța. De exemplu, în școlile din mai multe provincii franceze, se introduce un electiv în dialectul nativ, marca pentru care este înscris pe certificat. În Germania și Elveția au fost acceptate bilingvismul dialectului literar și comunicarea constantă în dialectul familiei. În Rusia, la începutul secolului XIX. oameni educați, care provin din mediul rural la capitala, a declarat într-o limbă literară, dar la domiciliu, pe moșiile lor, comunicarea cu vecinii și fermierii folosesc adesea dialectul local.

Dialectologia este strâns legată de istorie, arheologie, etnografie, deoarece nu este constrânsă de viața oamenilor.
Unul nu ar trebui să fie rușine de limba lor „țară mică“, las-o baltă, expulzat din viața lor, pentru că dialectul din perspectiva istoriei limbii și poporului, în ceea ce privește cultura este de mare importanță pentru generațiile viitoare.

Lista literaturii utilizate:

1. Dicționarul lui Dahl VI

2. Atlasul "Limba satului rusesc"

3. Poporul și politica. M.Savva

Local Muzeul de Istorie) și publicat în 1917 în Armavir cartea „Victor Ignatievich Lunin. Figură publică și politică,“ De-a lungul celor trei luni de primăvară din 1912 a trăit în literatura clasică Soci estoniene AH Tammsaare (1878-1940), care a sosit în orașul litoral pentru tratament. După aceea sa mutat în satul Esto-Sadok, în cazul în care sa stabilit în aceeași casă cu renumitul artist de cântece corale M. Carmi.

elementele lor structurale în comparație cu conspirațiile înregistrate în diferite teritorii ale Rusiei și Ucrainei. 5. Dezvoltarea unei clasificări tematice a conspirațiilor Kuban. 6. Să stabilească trăsăturile organizării structurale a spațiului conceptual al conspirațiilor kubaneze și realizarea personalității lingvistice în el ca centru al imaginii generale a lumii. Baza metodologică a cercetării a fost realizările în domeniu.

cap și alte părți ale corpului. Comunicarea dintre acestea a fost redusă la minimum. În mod asemănător, în legătură cu ginerele lui, soacra sa de asemenea a acționat. [3] 5. Eticheta și mâncarea tradițională a popoarelor din Caucazul de Nord (poporul Nogai) Eticheta de masă a lui Nogais. Membrii familiei care călătoresc în timpul sărbătorii au avut loc strict în conformitate cu regulile etichetei. În conformitate cu eticheta proksemike în timpul unei mese de familie un loc de onoare -.







Articole similare

Pagina anterioară

Pagina următoare

Trimiteți-le prietenilor: