Constituția a proclamat prevederea potrivit căreia sistemul judiciar din Federația Rusă aparține numai instanțelor în numele judecătorilor și implicat în cazurile prevăzute de lege pentru administrarea justiției reprezentanților poporului: juriul și arbitraj evaluatori. Judecătorii sunt singurii purtători ai sistemului judiciar din Federația Rusă.
Aceasta este o poziție critică susținută de declarația principiului unității statutului juridic al tuturor judecătorilor fie ca parte a instanței, acestea își pot exercita atribuțiile și un membru al sistemului judiciar pe care o reprezintă. Legea privind sistemul judiciar stabilește că toți judecătorii din Rusia au un statut unic și diferă doar prin competențe și competențe.
În cadrul acestui eseu, se va examina statutul juridic al procedurii de numire și demisie, competențe, privilegii și remunerații materiale ale judecătorilor.
Judecătorii, în conformitate cu legea privind statutul judecătorilor sunt: președinții, vicepreședinții și membrii Curții Supreme, Curților Supreme de Justiție din republici din Federația Rusă, teritorială, regională, instanțele orașului, instanțele de regiune autonomă și regiuni autonome; președinți, vicepreședinți ai instanțelor districtuale, alți judecători, judecători ai păcii; președinți, vicepreședinți și alți judecători ai instanțelor militare; președinții, vicepreședinții, președinții colegiilor și judecătorii sunt membri ai instanțelor de arbitraj; Președinte, vicepreședinte, secretar și membri ai Curții Constituționale a Federației Ruse; judecătorii instanțelor constituționale (statutare) ale republicilor din cadrul Federației Ruse.
Persoanele care lucrează în comitetele de supraveghere constituțională (de exemplu, în Republica Komi și Osetia de Nord) nu utilizează statutul de judecători. De asemenea, membrii instanțelor de arbitraj și arbitrajul comercial nu beneficiază de statutul de judecători.
Ordonanțele date de un judecător au caracter obligatoriu. Numai acele ordine și cerințe care sunt date în cadrul legii și competențele judecătorului și care sunt prevăzute în ordinea procedurală sunt obligatorii.
Judecătorul într-un sens profesional este înțeleasă ca persoana învestită cu ordinea constituțională a puterii de a exercita funcțiile sistemului judiciar care acționează într-un mod profesionist și care acționează prin proceduri constituționale și penale.
Puterea judecătorească are și această funcție: este un fel de activitate managerială pentru realizarea voinței statului prin aplicarea și, dacă este necesar, prin coerciție.
Având în vedere puterea judiciară din poziția teoriei forței, ea poate fi reprezentată ca o forță capabilă să restabilească legalitatea și justiția încălcată.
Trimiteți-le prietenilor: