Limba rusă sa dezvoltat de-a lungul multor secole. Studiul istoriei sale este o sarcină importantă a științei limbajului. Dar studierea istoriei limbii ruse este, în esență, imposibilă fără cunoașterea dialectelor ruse.
În prezent, există toate motivele de a vorbi despre dialectologie ca una dintre științele importante care studiază distribuția teritorială și unicitatea limbii ruse în trecut și în prezent.
Nu există nici o îndoială că ascultarea de oameni, se poate ști foarte mult în natura și viața înconjurătoare. În același timp, puteți învăța multe din ceea ce este bogat în limba rusă, vorbire nativă a țării natale.
„Limba rusă - a scris Paustovsky - se deschide până la sfârșitul anului în proprietățile lor cu adevărat magice și bogăția numai celui care cunoaște și iubește din greu“ la os „poporul său și simte frumusețea ascunsă a terenurilor noastre. "
Cunoașterea caracteristicilor locale ale discursului rusesc este foarte importantă, prin urmare, este necesară cercetarea lor și este studiat vocabularul dialectelor locale. Trebuie să învățăm să înțelegem nu numai ce spun ei, ci și cum spun ei. Determinați în vorbire ceea ce îl face unic, precis, atractiv sau pur și simplu memorabil.
"Am trecut prin mijlocul râului, cel mai scufundat.
Ei o numesc o tijă, o dracă, o sămânță, o săgeată, o coardă și, într-un fel, nu-mi amintesc, dar cuvintele sunt toate acestea - cealaltă este mai sonoră.
Nu putem fi de acord cu scriitorul. Cuvintele sunt cu adevărat sonor și, de altfel, strălucitoare, imaginative, exacte.
Exemple similare ale denumirii inegale a acelorași obiecte, fenomene, acțiuni, semne în diferite locuri ale limbii ruse ar putea fi date foarte, foarte mult.
În diferite teritorii, diferite denumiri ale acelorași obiecte, acțiuni, semne pot fi observate și adesea observate în discursul rus.
Discursul rusesc al locuitorilor indigeni ai acestei sau acelei localități, într-un fel sau altul, poate fi diferit de discursul rusesc al locuitorilor indigeni din alte locuri.
Discursul rus al unei anumite localități, în combinație cu caracteristicile sale ruso-rusești, este de obicei numit dialect sau dialect local.
Dialectele sunt caracteristice în primul rând pentru zonele rurale. Sunt mulți dintre ei. Nu este nimic de spus vechiul proverb rusesc: "Indiferent de sat, este vorba."
De mult timp, dialectele locale au îmbogățit limba literară rusă. Acestea erau acele izvoare și izvoare care, conform expresiei figurative a scriitorului V. Kuprin, "au hrănit un fluviu plin de fluviu al limbajului rusesc".
Dialecte locale și conțin acum multe "plăcuțe lingvistice" care oferă luminozitatea și semicolorul discursului popular rusesc.
Cu toate acestea, în ultimele decenii, dialectele locale se îndreaptă spre limba literară rusă. Și, mai presus de toate, dezvoltarea intensă a științei, tehnologiei, culturii, o schimbare radicală a condițiilor de viață ale oamenilor, creșterea continuă a bunăstării lor. Condițiile de trai din oraș și din mediul rural sunt convergente. Educația secundară universală este pusă în aplicare. Edițiile de masă publică cărți, ziare, reviste.
Drept urmare, limbajul literar rus a devenit principalul mijloc de comunicare între poporul rus.
Principalul, dar nu singurul. Cu un anumit grad de siguranță în multe zone, mai ales în zonele rurale, există și dialecte locale. Printre caracteristicile lor distinctive se numără și cele care pot îmbogăți vorbirea rusească. Există și aceia care nu pot fi folosiți în discursul literar rusesc. De obicei, acestea sunt observate în discursul oamenilor dintr-o anumită localitate.
Idei generale despre dialectele locale sunt necesare pentru fiecare persoană înzestrată. Pentru a vă cunoaște complet și versatil poporul.
Lev Uspensky în cartea "Cuvântul cuvintelor" scrie: ". este o limbă rusă pură și corectă, nu numai literară, ci folclară, într-unul dintre adverbiile sale numeroase.
Nu vă surprindeți dacă lingvistul a adormit și a visat: cel puțin după docul de a colecta, captura, studia aceste dialecte pe cale de dispariție: nu au crescut toate limba noastră? "
1. Dialecte ale așezărilor
Locuiesc în Rusia. Aceasta este patria mea mare. Dar, ca orice persoană și am o mică patrie - cartierul Kiyasovsky.
Vreau să vorbesc despre satele lui Lutoch și Sabanchino, dialectismele care există în zonă.
Lutokha și Sabanchino se află în partea europeană a Rusiei, în Ural, în sudul Republicii Udmurt.
Satul Lutoch se bazează pe râul Chernushka. Odată, râul era mare, adânc, și erau multe pești. În prezent, râul este zdrobit, silit, uscat în vara fierbinte. Luton se află pe o suprafață plană, dar o dată în jur erau păduri impenetrabile.
Pe malul râului Shikhostanka se află satul Sabanchino. Un loc frumos, pitoresc. Pârtii abrupte au înțepenit satul. Sabanchino este situat atât de înalt încât puteți vedea departe. În vremurile îndepărtate din jurul satului era o pădure densă impenetrabilă.
Cele două sate sunt una lângă alta, dar vocile lor sunt diferite.
Dialecticismele, discursul popular nativ, turnat în discursul literar, ne permit să vorbim distinct, să îmbogățim vocabularul, să ne facem discursul imaginativ.
Dialectele populare sunt martori ai istoriei rusești. Au păstrat numele obiectelor din viața țărănească, îmbrăcămintea tradițională, mâncarea, uneltele.
Dialectismele nu sunt întotdeauna de înțeles pentru persoana modernă, ei au nevoie de interpretare, dar uneori pot descrie doar un obiect specific, acțiune, atribut.
1. Munți, dealuri - rilka, ugori.
2. Râurile sunt bueracul.
4. Așezarea fânului - un șoc.
5. Locul adânc în râu - jacuzzi.
6. Locul mic - puțin adânc.
7. Ciuperci bolete, podberezovik - obobki, redovki
8. Berry de căpșuni sălbatice este de lut.
9. Vremea rea - vreme rea.
10. Vreme bună - clar.
11. Ploaie fină - ploaie.
12. Vânt puternic - un pader.
13. Zăpadă puternică - furtună de zăpadă, furtună de zăpadă.
14. Hoarfrost - curcavin.
15. Casă cu clădiri de uz casnic - ekvoritsa.
16. Casa rezidențială este o cabană.
17. Mansarda - un plafon.
18. Construcții pentru animale - stabil, turmă.
19. Un loc deschis împrejmuit pentru bovine este un stilou.
20. Vase pentru lapte - Krinka.
21. A spune - a bate, a discuta.
22. Nesushka - un cuplu.
23. Un om care vorbeste mult limba - a deranjat.
24. Șinele de pe șosea sunt gropi.
25. Gardul este un sigiliu.
2. Dialectele satelor în comparație
Locurile natale sunt tot ce ne înconjoară și ne însoțește în copilărie. Inclusiv vorbire. Discursul nativ, din copilărie, discursul obișnuit este adesea cele mai multe semne vii ale locurilor părinților.
Ce anume este și se manifestă originalitatea discursului nativ al pământului nativ?
În primul rând, într-o manieră generală, vorbiți, la ritmul de vorbire, în colorarea intonațională și în designul sonor al acesteia. Locuitorii indigeni din satul Sabanchino nu se grăbesc, persistă.
Cuvintele utilizate numai într-o anumită localitate pot diferi de la cuvintele obișnuite cu o caracteristică de pronunție.
Să luăm cuvântul "ce". În Lutoha este pronunțat ca "chi", în Sabanchino - "shche". "Ce nu te duci?" - ei spun "nu te duci la Cheyno" în Sabanchino:
- Dă-mi-mi-mi-o; De ce? - De ce?
Din copilărie, știm că limba rusă este foarte bogată, flexibilă, capabilă să exprime toate semnificațiile necesare și să o exprime exact și figurat.
Cum să faci bine, ehh, du-te sau pleacă? Și adesea în satul Lutokha și în satul Sabanchino de la locuitorii din zonă puteți auzi astfel de forme verbale: mergeți repede, conduceți drept. Aceste formulare se referă la dialectele locale. Și, desigur, forma corectă a verbului - mergeți, du-te - și mâncați, mâncați prânzul.
Dialectele sunt specifice persoanelor care trăiesc într-o anumită localitate. Sunt folosite în principal în forma orală de vorbire. De exemplu, în satul Sabanchino puteți auzi dialectismul fonetic: Vanka în loc de Vanka. În Lutokh și Sabanchino, se pronunță cuvinte gramaticale incorecte: în film a fost (a mers la cinema), el a fost în club (el era în club). De multe ori puteți auzi de la persoane în vârstă astfel de cuvinte: apel - gunoi de grajd. Cuvântul dialect poate diferi de forma obișnuită, nu prin formă, ci prin înțeles.
De exemplu, în Sabanchino spune: nu căscați - nu striga, nu burka, nu bum, nu bâzâi. În Lutok, puteți auzi: este uimitor câte ciuperci ați primit - o mulțime de scris.
În Sabanchino, ei spun "acum", iar în Lutok - "astăzi".
Mai des decât în Lutoha, în Sabanchino puteți auzi: haryu este o minte-față, Baska este bună, frumoasă, nu căscați - nu țipați.
Dialectele sunt folosite în discursul conversațional, informal.
Bezolabernyy- neglijent; Astăzi, astăzi; oboltus- leneș; nu-l bati, nu vorbi prea mult; bine, zgârierea, spune multe; travers, încăpățânat; Ați coaceți - ce vă coaceți; nici un loc - fără locuri; fără blană - fără blană; cina gătită-cină gătită; joacă nayarivaet-; spar-merge repede, plimbari, nu.
Dialectele reflectă cea mai veche stare a limbii ruse.
În fiecare sat există un "set" de trăsături lingvistice locale. Ei, așa cum au fost, sunt stratificați pe baza rusească a discursului rus al unei anumite localități, dându-i o colorare locală deosebită.
Z. Dialecte în afara utilizării
Dialecte locale. Printre caracteristicile lor distinctive se numără și cele care pot îmbogăți vorbirea rusească. Dar, în același timp, există unii care nu sunt folosiți și nu pot fi folosiți în discursul literar rusesc. De obicei, acestea sunt observate în discursul persoanelor în vârstă - poporul indigen dintr-o anumită localitate. Sub influența limbajului literar, astfel de trăsături sunt în mod constant nefolositoare.
Acestea sunt cuvintele care denotă procesul de vorbire - ce spui? (ce vrei să spui?), hai să mergem (să vorbim despre asta). Premisa casei rurale: "Golubnitsa" - spațiul dintre acoperiș și tavan. "Undercover" - spațiul dintre acoperiș și tavan.
.. În sat și în satul Lutoha Sabanchino din utilizarea cuvântului „zaplot“ (gard viu, gard), gardul este un gard de stick-uri consacrate pe verticală - stick-uri. În prezent, gardurile sunt realizate din materiale mai moderne.
Demne de atenție sunt cuvintele care denotă locul în care se află casa cu clădirile și grădina de bucătărie.
Locuitorii din Lutocha și Sabanchino numesc acest loc "eqvoritsa". Acum, acest cuvânt este înlocuit cu cuvântul "gospodărie". O varietate de feluri de mâncare sunt folosite pentru a stoca produsele. Inclusiv ceramica, care a fost făcută din lut și apoi arsă. De exemplu, pentru depozitarea laptelui, smântâna a fost folosită de crenii, atât din lut, cât și din sticlă. În prezent, krenurile sunt înlocuite cu sticlă mai modernă, dar sticlele de sticlă sunt folosite în principal în Zl. 2n. 1l.
Din materialele forestiere s-au făcut de mult timp tot felul de meșteșuguri. Diferite cutii numite boluri. Lukoshko a fost uitat, dar coșul a rămas. Cuvântul "omot" a fost uitat și el - fân, paie, de obicei formă alungită. În prezent, fânul, paiele se numește o fân. Toate aceste cuvinte dialect sunt încă păstrate în memoria populației indigene din satele Lutocha și Sabancino.
4. Dialecte în vocabularul de zi cu zi
Dialecte locale și conțin acum multe "plăcuțe lingvistice" care oferă luminozitatea și semicolorul discursului popular rusesc. În ele până acum multe cuvinte originale și exacte sunt salvate,
■ expresii figurative, într-o oarecare măsură îmbogățind discursul rusesc. Adesea, ele sunt utilizate cu succes și folosite în operele de artă, mulți dintre scriitorii și poeții noștri celebri.
Cu toate acestea, în prezent dialectele locale dau mai mult timp limbii literare rusești. Acest lucru se datorează multor motive. Și, mai presus de toate, dezvoltarea intensă a științei, tehnologiei, culturii, o schimbare fundamentală a condițiilor de viață din oraș și din mediul rural. Un număr mare de persoane absolvă instituțiile de învățământ superior și secundar. Radio, televiziune și Internet au devenit omniprezente și ferm stabilite. Edițiile de masă publică cărți, ziare, reviste.
Dialectele locale sunt încă păstrate, ele ar trebui considerate fenomene naturale, istorice dezvoltate. Printre cele mai frecvente cuvinte se numără cuvintele care denotă procesul de vorbire. Acesta este un astfel de cuvânt ca "pobalakat", adică să vorbești.
Într-un mod special sunt diferitele camere ale unei case rurale.
Underground - depozitare sub podea.
Turnul - spațiul dintre acoperiș și tavan.
În prezent, cuvântul "loft" a fost folosit mai des.
În curțile rurale, de regulă, există structuri diferite pentru păstrarea efectivelor de animale. Denumirea comună și comună a camerei pentru bovine în limba rusă este cuvântul vărsat. În satul Lutokha și Sabanchino, o astfel de cameră este numită "stativ", iar o cameră rece este numită "turmă".
În mediul rural din cele mai vechi timpuri, au fost construite și construite diverse garduri vii.
În aceste sate, ei spun "pune gardul", dar cei mai în vârstă spun "zashlotom".
În prezent, sătenii cumpără pâine în magazin, dar folosesc pentru a coace acasă. A fost chemată o casetă de lemn pentru a face aluat
Am o prepeliță, acum au pus aluatul în orice castron, dar ei încă o numesc "quass".
Creșterea animalelor domestice și a păsărilor, îngrijirea lor este unul dintre cele mai vechi tipuri de muncă umană. Cuvinte legate de animale și păsări sunt numeroase în rusă, dar există și unele locale.
Puiul care hrănește puii în Lutokha și Sabanchino este numit "steakho", un pui care se agață, dar nu se hrănește, mai multe ouă - "clucking".
În loc de cuvântul "bod" puteți auzi "va fi stung" (bodneth).
În apele de coastă ale râurilor locale se găsesc tufărișuri de stuf, cattail. Rogoz copii numesc "seniori", poate pentru inflorescență, sub formă de bastoane catifea-catifea.
Hoarfrost numește populația locală un "curier".
Fiecare sat are propria sa limbă, iar în fiecare dialect există, deși în număr mic, propriile caracteristici
În prezent, dialectele sunt folosite mai des de către persoanele în vârstă, iar tinerii sunt mai puțin probabil să folosească dialecte locale în discursul lor.
Nu am colectat cuvinte rare,
Dar sunetul nativului trăiește mereu în suflet.
Iată locul unde se îmbină cele două râuri,
A chemat poporul pe zi.
Și ce este pentru mine în dicționarele noului
Nu a existat un astfel de cuvânt, și nu.
În ea cântecul curenților aud primăvara,
Fruntea ierburilor, zgomotul pădurilor răspunde.
Originile sale sunt profunde și pure,
Eu însumi sunt transparența pe care o mă minunez.
Așa că lingviștii să adauge vocabulare,
Firme poetice fermecătoare.
N. Rylenkov. "Povestea copilariei mele". M. 1976
Limba poporului rus este bogată și expresivă. Dicționarul său este sute de mii de cuvinte cele mai diverse.
Cuvintele locale în limba rusă sunt foarte, foarte mult. Idei generale despre dialectele locale și caracteristicile lor cele mai comune sunt necesare pentru fiecare persoană înzestrată. Pentru a vă cunoaște complet și versatil poporul, pentru a cunoaște mai bine limba poporului tău. Și nu este mai bine decât să știm, ci și mai bine să o deținem. Pământul natal, nativul kyi. Acesta este în primul rând locul în care a început viața noastră, unde trece copilăria noastră. Ei sunt întotdeauna aproape și dragi fiecăruia dintre noi.
Discursul nativ, din copilărie, discursul obișnuit este adesea cele mai multe semne vii ale locurilor părinților.
Studiind dialectele locurilor natale, am învățat multe. În dialectele locale puteți găsi o mulțime de interesante și instructive, mi-au îmbogățit cunoștințele despre limba rusă, contribuie la dezvoltarea discursului, extind cunoștințele despre viața înconjurătoare.
În timpul desfășurării activității de cercetare, am efectuat conversații cu locuitorii satelor Lutochy și Sabancino.
Ascultă discursul lor. Ascultând locuitorii locali, am învățat multe despre viață, despre natură. Am elaborat un chestionar, care ma ajutat în conversații.
"Înroșirea multicoloră" a discursului poporului sa dovedit a fi diferită în satul Lutokha și în satul Sabanchino.
Studierea dialectelor locale mi-a ajutat să încep lucrul la compilarea "Dicționarului marii limbii ruse a satelor Lutocha și Sabancino", producția de cărți dicționare "dialecte folclorice rusești". Acest material poate fi util în lecțiile de limbă rusă, va fi un material științific și de referință neprețuit pentru studenți.
Trimiteți-le prietenilor: