Se pare că ceva ce și nu am nevoie de a inventa, pentru că totul a fost deja inventat furat pentru noi, și așa că am să prezint atenția un fragment din cartea lui Nikolai Zlobin Intitulat „America Fiend paradis.“:
"Pot să merg în America fără să cunosc limba engleză sau" Sistemul meu de aur "
În cartea "America ... Oamenii trăiesc!" Am scris deja că americanii sunt extrem de toleranți față de cei ale căror engleza, ca să o spună blând, este departe de a fi perfectă. Există mulți astfel de oameni în rândul americanilor înșiși, în special al americanilor din prima generație. Încă mai întreb dacă e înfricoșător să mergi în America fără să știi sau să știi rău limba engleză. Răspund din nou: în opinia mea, nu este înfricoșător. Deși, desigur, oarecum inconfortabil.
Nu ascund că a sosit în Statele Unite, știind doar în limba engleză trei cuvinte foarte proaste, extrase din filmele americane cu traduceri amatori, casete care au fost transmise din mână în mână, printre prietenii și cunoscuții mei de la USM. În închirierea sovietică a acestor filme, desigur, nu a fost, dar cele trei cuvinte prețuite știau totul în URSS. Nu voi repeta aici, vorbind despre modul în care am fost în SUA „predat“ limba engleză, în fiecare zi, petrece ore de navigare prin programe pentru copii și seara, talk-show la televizor, și nu voi aminti multe situații absurde în care le-am primit pentru că cunoașterea slabă a limbii. Unele dintre ele pe care le-am descris chiar și în cartea anterioară. Acum aș vrea să împărtășesc experiența acumulată de ceva timp și, după cum sa dovedit, a imitat relativ cu succes cunoștințele de limbă engleză. Vorbesc despre asta pentru prima dată - poate că cineva va veni la îndemână.
de multe ori am zburat în Statele Unite ale Americii la conferința, dar când în cele din urmă am ajuns la un timp relativ lung, în afară de a avea o ofertă de muncă, a devenit repede clar că am nevoie pentru a avansa sincer spun că am o engleză sau un boom-boom. Mi-ar fi dat un interpret, cel puțin pentru prima dată, și așa că nu am primit unul. Da, și cu căutarea unei școli de limbi străine, în cazul în care există mai multe, inclusiv liber, mi-ar fi ajutat. Prima mea lecție nu a fost de a înșela. Din fericire, mi sa întâmplat să am un asistent la Washington care să vorbească fluent limba rusă. El a fost de mare ajutor pentru mine în pregătirea unor texte și în abordarea unor probleme interne, dar, desigur, nu m-ar putea înlocui în comunicarea cu colegii și jurnaliști, care sosirea omului, care cunoaște politica rusă din acea vreme în interior, nu a putut lăsa indiferenți.
Dar nu poți tăcea tot timpul! Uneori trebuie să reacționezi cel puțin într-o anumită măsură la ceea ce ți se spune, să arăți emoții, să-ți exprimi un interes față de interlocutor și cuvintele lui, chiar dacă nu înțelegi deloc nimic. Mi-era teamă că ignoranța mea despre engleza se va deschide, așa că mi-am inventat experimental propriul sistem de acoperire a acestei ignoranțe. Este cu siguranță pare naiv, dar crede-mă, în momentul în care m-au ajutat nu numai pentru a salva fata, dar va supraviețui pentru un timp destul de lung, atâta timp cât am, ma uit la întreaga viață înainte de televiziune american, nu a vorbit câteva neașteptat pe destul de ușor de înțeles , așa cum mi se părea atunci, de engleză.
Este corect să spunem că am fost unul dintre foarte rar la acel moment în Statele Unite o nouă generație de deja destrămarea URSS, nu familiar imigrantilor americani. A fost avantajul meu. În plus, am trăit în Washington, DC, care este ocupat în principal de oameni pentru o lungă perioadă de timp să se adapteze pentru a vorbi cu străini cu ei tot felul de accente. Mai târziu, când am câteva însușit limba și a început să meargă în mod activ pe Outback american, am dat seama că mi-ar fi mult mai dificilă în provincie. Dacă în capitala SUA, am pretins că știu limba engleză, apoi în provincie sunt în mod constant prins mă gândesc că localnicii luptat pretind că acestea sunt complet mea în timp ce pestera engleza înțeleg - ospitalitatea și amabilitatea nu le-a permis să vorbească cu mine în o persoană că ei sunt total conștienți de ceea ce le spun atât de colorat.
Sistemul meu "de aur"
Dar înapoi la sistemul meu, la care sunt destul de mândru până acum. Este simplu și eficient. Atâta timp cât am învățat un cuplu de televizor normal limba engleză, sa decis să folosească în viața de zi cu zi de doar câteva expresii, care, în conformitate cu observațiile mele, au fost utilizate de către americani înșiși nu sunt doar foarte frecvente, dar pentru motive foarte diferite și în diferite contexte. Am sugerat că un astfel de mod viclean mă pot ucide mai multe păsări cu o singură piatră la un moment dat. Așa sa dovedit. Cu alte cuvinte, de ceva timp am folosit doar trei sau patru cuvinte în toate situațiile.
Prima mea expresie "de aur" a fost interjecția "și așa?", Care, după cum știți, are multe nuanțe foarte simple, dar diferite, semantice. Uneori am folosit această expresie fără o alianță, pur și simplu "așa?". Pe scurt, am dat seama că, atunci când vorbim, și nu aveți nici o idee despre ceea ce este în joc, este necesar să se monitorizeze îndeaproape tonul și gesturile interlocutorului (bune, americanii vorbesc liber si fara inhibitii, cu gesturi pline de viață și expresii faciale) și periodic faceți un aspect preocupat și introduceți expresia "și așa?". Mai ales când simțiți tonul că celălalt om se sfârșește gândind ceva. Această frază scurtă, utilizată în timp, nu numai că arată cealaltă persoană pe care un fel de a păstra firul conversației, dar cel mai important - creează sentimentul că a fost cel care nu poate articula în mod corespunzător gândurile lor. Este în mod clar vina lui că nu-l înțelegi! Ca urmare, interlocutorul dvs. este jenat. El este forțat fie să repete monologul său de la început, fie să încerce să vă explice ideea lui cu alte cuvinte. În orice caz, veți avea o altă șansă să înțelegeți ce este în joc. Conform observațiilor mele, această metodă poate fi utilizată de mai multe ori într-o singură conversație și, în cele din urmă, începe să ghicească cel puțin la subiectul discutat.
Desigur, la început am intrat în mod regulat în situații amuzante. Sunt de acord, un pic ciudat atunci când, de exemplu, colegul dvs. de la un birou vecin invită să meargă la prânz împreună, și l-ai răspuns: Sau, să presupunem că cineva specifica timpul interviului «Și așa?». Pe de altă parte, este posibil să dobândești o reputație în felul său ca o persoană neobișnuită, care nu este nici rău. Numai unul dintre colegii mei de atunci, el a venit o dată în SUA din Germania, care a ajuns la o altitudine foarte mare în politica americană, dar care a păstrat pentru o durată de viață de accent german vizibil, a văzut rapid prin truc meu și ma chemat „Dl. Și așa?», Dar asa nu mi-a dat-o. Și printre restul vecinilor mei din birou, am fost pentru mult timp numit un om înțelept tăcut, de la care nu știi la ce să te aștepți. În limba engleză americană, există un cuvânt care, în opinia mea, poate înlocui cu adevărat jumătate din vocabularul vorbit. Se poate exprima orice, orice doriți să investească și să sublinieze cu intonația: surpriză, admirație, furie, aprobare, bucurie, tristețe, etc nu este foarte util pentru persoana care abia încep să învețe limba engleză .. dar fără îndoială descrie o posesie destul de liberă a acestora? Acesta a fost al doilea cuvânt. Cuvântul-întrebare: "Într-adevăr?" Americanii o folosesc adesea, am folosit-o tot timpul. Fie utilizate mai frecvent, dacă nu propria teamă că atunci nu proslyvu doar inteligent și tăcut, dar, de asemenea, foarte emoțional, este entuziasmat cu privire la orice ocazie camarad de la Moscova. Și n-am vrut asta. Dar crede-mă, cuvântul, pronunțat la timp și cu diferite intonații, creează o impresie despre cealaltă persoană că ești implicat în mod egal în conversație și înțelegi ce este în joc. Treptat am început să alternez acest lucru "într-adevăr?" Cu o exclamație emoțională a "seriosului", având același înțeles și ocupând un loc vrednic în conversațiile americanilor. Un simplu truc mi-a dublat imediat participarea la conversație, pe care nu l-am înțeles deloc.
O altă expresie care mi-a ajutat în mod regulat la acel moment a fost cuvântul minunat și lipsit de sens "bine", pe care toți americanii îl folosesc foarte activ în conversațiile lor. Deseori începe cu propoziții, în special în dialoguri sau gândire cu voce tare. Acest cuvânt poate însemna reacții emoționale diferite față de interlocutorul vorbit sau situația din jur. De aceea, de regulă, am folosit-o în conversație de mai multe ori, prefăcând că vreau să mă exprim în final, ceva de obiect, să adaug, adică să spun partea mea din dialog. Nu puteți face mereu interlocutorul să creadă că nu este capabil să-și formuleze propriul gând! Mai ales că am lucrat în principal cu oameni care au diplome de doctorat din cele mai bune universități din lume. Pe scurt, din când în când am vorbit «bine ...», pretinzând să vrea să rupă într-un interlocutor monolog, dar apoi ar fi lovit de elocvență și profunzimea argument, pierdut și mai mult lui «bine ...» nu a mers. Sincer, acest lucru mi-am dat o mulțime de plăcere unor interlocutori americani - s-au simțit foarte convingătoare în conversație. Adevărat, înainte de următorul meu "și așa?".
Când am fost deja în măsură să spun câteva cuvinte la rând, am adăugat imediat o altă expresie în dicționarul meu de conversație, de data aceasta este mult mai autentic. "Care este punctul dvs. de vedere?" - Am spus, când am simțit că trebuie să spun ceva. Din când în când, pentru a arăta libertatea de limba engleză, am răsturnați brusc discursul și a aruncat interlocutorul său: «? Care este punctul de» «? Și punctul e» «? Și așa mai departe» sau, realizând același efect ca și prin utilizarea, dar mult mai elegante și mai avansate din punct de vedere lingvistic. Apoi, acesta a crescut fenomenal de popular în acele zile cuvântul „cum ar fi“, care a fost aproape în fiecare secundă vorbesc adolescenti americani și, în cele mai multe cazuri de traducere adecvată „tip“ rusesc, „înseamnă“ sau „generale“. Ea a umplut găuri în limba engleză și, ceea ce a fost foarte important, a mărit numărul cuvintelor din fiecare propoziție. Dacă adăugăm la aceste interjecții inevitabile care sună aproape de limba engleză, solidă "da" și "nu" și, de asemenea, - îți voi aminti! - trei cuvinte foarte proaste pe care le-am cunoscut deja înainte de călătoria mea în America, apoi îmi poți imagina vocabularul meu real în primele luni de lucru în SUA.
Viața fără limbă
Principala dificultate reală cu care m-am confruntat la acel moment a fost nevoia de a rezolva probleme pur simple interne, foarte simple, la prima vedere. De exemplu, pentru a înțelege cum funcționează o mașină de spălat american sau un uscător, ce regim există, câte sferturi, adică douăzeci și cinci de cenți, trebuie să renunțăm. Cum să cumpărați un bilet pe metrou sau să înțelegeți exact unde merge acest autobuz?
Mai ales mi-au fost amuzante drumețiile în magazinele de bacanie. Golul este într-adevăr ficțiune. Un scop înfricoșător mai ales. M-am dus pentru alimente cu un mic dicționar ruso-englez, în care am găsit produsul de care aveam nevoie și apoi m-am întors la un cumpărător american care era aproape. Am aruncat cu degetul pe linie în dicționar și am fost escortat la contorul drept și chiar am arătat un borcan, un pachet sau un pachet special. Nu a existat nici un caz în care cineva și-a exprimat nemulțumirea față de faptul că el sau ea a fost rupt de la ocupația sfântă de cumpărături cu băcănie. Dimpotrivă, în opinia mea, acest lucru părea oamenilor un fel de caritate, care se învecinează cu divertismentul. Cu toate acestea, de multe ori au existat cazuri când voi avea nevoie de un regulat pentru produsul rus este pur și simplu absentă în magazine locale, ca nu face parte din incredibil de mare, dar o gama de produse standardizate americanului mediu.
Orice ar fi fost, rezultatul folosirii sistemului meu a fost acolo - câteva luni mai târziu, am dat o prelegere la Centrul Internațional al Woodrow Wilson - aceasta este ceea ce am spus în cartea anterioară. Dar, de asemenea, momente filologice rușinoase, pentru a fi sincer, am avut multe.
Apropo, mulți ani mai târziu, am povestit această poveste studenților mei americani. Unul dintre ei, așa cum sa dovedit, a lucrat într-un show de televiziune foarte popular am urmărit la un moment dat aproape în fiecare noapte, studiind limba engleză. Mi-a spus povestea prezentatorului și producătorului. Ca rezultat, am fost invitat la emisiune ca invitat, și am spus, ca limbă a învățat, să le vizualizați programul de noapte. Mai mult, m-am mărturisit că acest spectacol a fost baza englezilor mei. - Acum vorbesc engleza dvs., i-am spus prezentatorului. "Expresiile mele sunt expresiile tale." Greșelile mele sunt greșelile tale. Pe scurt, și aici a reușit să iasă și să-și dea toată responsabilitatea. Cu toate acestea, vă avertizez: dacă cineva ia sistemul meu de imitație pe termen lung a cunoștințelor în limba engleză, nu voi avea nicio responsabilitate pentru rezultat. Glumeam, bineinteles, dar nu pot sa va avertizez - la urma urmei, am trait mult timp in Statele Unite si m-am obisnuit sa ma apara in orice caz, chiar ipotetic. Și aceasta este și America.
Observ în treacăt că unul dintre prietenii mei americani de atunci, realizând, aparent, nivelul meu real de competență, mai degrabă crud, dar amuzant am jucat. Ca rezultat, un mic „lecții de limba engleză“, pe care mi-a spus ocazional, prietenos, învățat, am petrecut ceva timp cu o privire serioasă, a salutat toată lumea să se uite în biroul meu, nu o frază tipică «ce pot face pentru tine?» (De exemplu, «ce pot face pentru tine»: „ce pot face pentru tine“), și cu sârguință și curios am întrebat (vorbind delicat - „ce trebuie să termin?“). Nu am înțeles diferența deodată, dar când am înțeles-o, m-am simțit pentru o vreme nu foarte confortabilă. Dar apoi am decis că acest lucru a fost și un fel de plată pentru experiență și cunoștințe.
În cele din urmă, vă voi spune următoarele: este mai bine să învățați limba, dar am spus această poveste numai pentru a vă crede:
"În opinia mea umilă, ignorarea limbii nu ar trebui să devină un obstacol în imigrația în Statele Unite".
P.S. De la mine eu, Age73. Pot adăuga că lista cu frazele mele cheie din Statele Unite este:
1 loc: "Și tu (și tu)?". Acest lucru este atunci când intervievatul mi-a cerut o pereche de „coroană“ de întrebări pentru sosiri noi, cum ar fi: „Unde ești de la?“, „Cât timp aveți în Statele Unite ale Americii“ sau „Îți place America?“ și a primit de la mine un răspuns scurt „Fine (fin)“, în răspunsul meu de mai sus întrebare trebuie să rupă dintr-un întreg monolog, în care am ocazional juca de-a lungul și de toate, după cum ne învață Nikolai Zlobin))
P.P.S. Dacă la sfârșitul lectură acest post vă interesează în cartea Nikolai Zlobin „America. Fiend paradis“, puteți găsi ușor de citit și pe internet, de exemplu AICI.
Prima carte a lui Nikolai Zlobin, "America: People Live", poți citi, de exemplu AICI.
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: