(Fabliau, dialect formapikardiyskogo alte forme - fableau, fablel, flabel). Genul literaturii urbane franceze, a primit o distribuție specială în secolul al XIII-lea. dimensiuni relativ mici (media 200-500 versete) povestiri de benzi desenate, care de obicei este un precept scurt „moralitate“ și scrise cu o pereche rima opt mislozhnikom (rime en octosyllabe), adică gestul chansons de geste), care în această epocă era echivalentul funcțional al prozei. Excepțiile sunt cele mai timpurii existente F. „Risho“ (c. 1170/1180 gg.), Precum și „preotul, care a fost pus într-o ladă de sub grăsime“, care a folosit așa-numitul metru liric. Apărut în cele din urmă. XII secol. F. în cele din urmă a dispărut la gri. Secolul al XIV-lea. în perioada de formulare a prozei în limba națională.
F. Prin urmare, ca gen este slab definiție științifică, și granițele sale, și, prin urmare, de asemenea, limitele unui corpus, întotdeauna mai mult sau mai puțin vagi. Prin urmare, pe ansamblu, am fost încercări nereușite de a studia geneza AF bazate pe paralelele poveste (celebra teorie orientalist a originii F. prezentate în 1874 de la Paris G. și luat în știința Rusă la început. Secolul al XX-lea. SF Oldenburg). forma poetica poveste fictiva care imbina comedia cu elemente didacticii a fost suficient de versatil pentru a acoperi o gamă foarte largă de subiecte din medii diferite. F. converg cu „fabule“ Maria franceză, și cu un număr de fălci „Romance of Renard,“ o „și le povești“ cu comedii elegiace Vitaly Bluaskogo Bluaskogo și Wilhelm, cu plug-in-romane „Șapte Înțelepți Masters“; dar cel mai strâns legate de F. propovednicheskie „Exemple» e.xempta), în special din colecția Jacques Vitry.
F. deseori și cu bunăvoință folosesc subiecți fără stăpân, multe dintre acestea fiind ușor clasificate în funcție de indicatorul Aarne-Thompson. Totuși, în ciuda apropierii sale incontestabile față de folclor, F. intră în întregime în tradiția literară medievală și întruchipează tipul caracteristic medieval al conștiinței. În primul rând, acest lucru afectează interpretarea personajelor.
Cu toate acestea, prin această „sociologie“ primitiv F. transpira mult mai arhaică arhetipuri care definesc „starea“ a personajelor. În primul rând, aceasta este vechea "mitologie", strâns legată de ritualul calendaristic (carnaval). (Praznicului). Soțul F. simbolizând vârstă ( „ani“), de obicei, cu coarne, fără milă și bate fericit ( „Pe târgoveață de Orleans“, „Romance cavalerului, soția lui și un cleric“, și multe alte FA). Tineret, inclusiv tânărul cleric pribeag - întotdeauna plin de iubire și de noroc ( „Pe Gombert și doi clerici“, „Ober“, si mai ales cele două neconventional F. aproape romanul picaresc - „Risho“ și „Tryuber“). Maid nevinovat la stangacie, cu toate acestea, de obicei, devine eroina F. construită la metaforă erotică ( „Pe fata care udate de vițel“, „Despre proteine“, „Pe fata care a vrut să zboare“); povestea principală asociată, cu -soblaznenie element de inițiere ritual (uneori cu motivul său de legare ca și blocare în turn sau sigilii: „On barză“ „On heron“). Cu toate acestea, personajul principal F. - o femeie căsătorită, pentru a dobândi caracteristicile trickster mitologice, și datorită vicleniei și inventivitatea lui realizarea ritualului „reînnoire de primăvară“, adică adulter, care uneori este însoțită de bătăile de carnaval ale soțului ei. Este povestiri despre soții imorale și inteligente - centrale ale FA (în „Manualul cler“ Petru Alfonsi numai astfel de atenționare, și se numesc „F.“).
În literatura de specialitate pentru a scrie despre „antyfeminizme“ (și „anti-clericalism“) F. Marea majoritate a moralei, textul de însoțire, este de a se asigura că „femeile sunt mai inteligente decât însuși diavolul“ ( „Pe mouse-ul mic în câlți“) și întotdeauna să fie capabil să înșele soțul ei. De fapt, ideea femeii ca un vas al păcatului, care își găsește sprijin în unele texte biblice (Prov. 9, 13-18, 19, 13-14, etc.) și foarte dezvoltate în „teologia populară“, a servit ca bază ideologică importantă și factorul shu-zhetoobrazuyuschim pentru mulți F. subiect cu toate acestea arhaic asociate cu motive de fertilitate, pe de o parte, și o anumită influență a tradiției courtly cu ideea sa de dragoste, în esență, extra-conjugale, pe de altă parte, în funcție de personaje feminine statutul etic ambiguu, nu este reductibilă la o condamnare sau satiric care au ridiculizat.
Deoarece primul studiu major al J. F. Bedier a considerat în mod tradițional genul cel mai reprezentativ al orașului francez de literatură, de exemplu, Literatură, creată în principal de cetățeni și de cetățeni. (Oraș). Cu toate acestea, un număr de oameni de știință proeminenți (în primul rând P.Nyukrog, zheF.Menaridr-atacuri.) Consideră că mediul de existență F. era pur aristocratică, iar funcția lor culturală a fost de a bate joc reducerea subiecte curtenitoare. Ca dovadă, și că, și celălalt punct de vedere este de obicei distinge F. „realism“, care să fie mai mare precizie numit „bytovizma“ și în care urmașii lui Bedie au văzut descriere fidelă a vieții cetățenilor și modul de viață, și urmașii lui Nyukroga - imagini de la sol de benzi desenate și vicisitudinile FM „amor. Și în ciuda faptului că au existat mai mult de o dată a încercat să reconstruiască pe baza realităților istorice ale Evului Mediu F. invariabil încheiat cu un eșec naturale, aceste lucrări destul de revelator ca o reflectare a mentalității (sau „imaginar“), ea nu aparține nobilimii, - în ciuda faptului că ideologia și Burgher moralitatea în sensul său clasic (abilitatea de a aprecia munca altora, se referă în mod prudent bani și profitabil comerț) profesat numai în F. „cu privire la generozitate nebună“, scrisă de un aristocrat Philippe de Rémi .
Aparținând oraș F. (denumită în continuare istorică limită - burgheze) tipul de cultură, se pare, cel mai viu manifestat în faptul că cele mai multe dintre ele sunt dedicate relațiilor din cadrul familiei. Este în acest (dar, se pare că, numai în acest) aspect poate fi văzut ca o parodie a F. courtly lirice: dragoste sublima pentru o doamnă căsătorită le transformă într-un triunghi banal. Ideologia familiei, afirmarea valorilor familiei Probleme de bază de funcționare F. Adoptarea este aproape niciodată face direct; Singurele excepții sunt didactice F. „Koshel minte“, în cazul în care loialitatea și soția altruismului make-comerciant soțul preferă amanta ei lacomi, sau „dorințe nerealizabile“ pur comic Jean Bodélé depresie, în cazul în care soția sa văzut într-un vis la târg cu un produs foarte specific, ușor de mulțumit "Mărfuri" a soțului ei și să trăiască în dragoste și armonie cu el. Dar, de regulă, moralitate de familie predicat de creatorii F. „de contradicție“.
Căsătoria în F. este în primul rând o luptă între un bărbat și o femeie pentru a domina casa. Cel mai elocvent exemplu este P. „Pe sire și doamna ANOZ Ain“, în cazul în care cuplul fericit cu o luptă comică, lupta pentru posesia de pantaloni, și soția lui, bate soțul ei, acum „de dreapta“ familie Verkhovod. O temă similară este dezvoltat în F. „Pe teren înclinat“ (poveste tradițională „Swifts B'rith“), „La Villani, care nu a fost maestru în casa lui“, „Pe masculinizare de pică“ și mai mult. ., Etc De fapt, variațiile infinite ale unui triunghi amoros F. tratat creatorii nu numai ca dovadă a femeilor Depravarea, ci ca exemple ale angajamentului său (și capacitatea necondiționată) câștiga peste soțul ei; moralitatea unor astfel de texte, de obicei, se aruncă în jos pentru a expune "nebunia" celor care se lasă să se țină sub călcâie. În acest caz, rolul familiei și vatra nu a negat sau minimalizată - spre deosebire, de exemplu, dintr-o colecție de pre-XV romanescă. „Cincisprezece din bucuriile căsătoriei“, care este tema principală a moștenind F. descrie viața de familie cu toate acestea, ca o constantă și, cel mai important, coșmarul inevitabil.
Literatură: Mihailov AD Vechea poveste despre orașul francez "Fablia" și întrebări despre particularitățile parodiei și satirei medievale. M. 1986; Védier J. Les Fabliaux: Studii privind populația și istoria literaturii din Moyen. P. 1893; Boutet D. Les Fabliaux. P. 1985; Jodogne O. Le Fabliau. Turnhout, 1975; Lee Ch. Riccadonna A. Lime n ta ni A. Miotto A. Propozitiv sui fabliaux: Contesto, sistema, realizzazioni. Padova, 1976; Lorein M.-T. Façons de sentiret de penser: Les fabliaux français. P. 1979; Ménard Pli. Les fabliaux: Contes à rire du Moyen Âge. P. 1983; Nykrog P. Les fabliaux. Copenhaga, 1957; Rychner J. Contribuția à l'étude des Fabliaux: Variante, remaniente, degradări. Neuchâtel, Genève, 1960. T. 1: Observații; T. 2: Texturi.
Trimiteți-le prietenilor: