Intreprindere ca entitate economică

Trei entități economice operează în economie: gospodării, întreprinderi și stat. Principalele entități economice care își concentrează majoritatea capitalului social în proprietatea lor sunt întreprinderi de diverse forme organizatorice și juridice. O întreprindere este înțeleasă ca o entitate autonomă, creată în conformitate cu legislația actuală, pentru producția de bunuri, realizarea de lucrări și prestări de servicii pentru a răspunde nevoilor publice și a obține profituri. În consecință, o întreprindere ca entitate juridică dobândește toate drepturile și este răspunzătoare în conformitate cu dreptul civil, alte legi federale și reglementările guvernamentale. Întreprinderea ca entitate independentă trebuie să aibă un echilibru sau o estimare independentă, numele său, care să conțină o indicație a formei sale organizatorice și juridice.







Forma organizatorică și juridică a unei entități economice este forma unei entități economice recunoscute de legislația unei anumite țări, care stabilește modul de stabilire și utilizare a proprietății de către entitatea economică și statutul juridic și obiectivele activității care rezultă din aceasta.

Forma organizatorică și juridică este o metodă de asigurare și utilizare a proprietății de către o entitate economică și de statutul juridic rezultat și de obiectivele activității antreprenoriale. [1]

Entitățile comerciale includ orice entități juridice, precum și organizații care își desfășoară activitatea fără formarea unei persoane juridice și întreprinzători individuali.

OPF a entităților economice care sunt entități juridice - organizații comerciale [edit] editați sursa]

OPF entități economice care sunt entități juridice, organizații non-profit [edit] editați sursa]

  • Cooperativele de consum
  • Asociațiile obștești (inclusiv asociațiile religioase)
    • Organizații publice
    • Miscari sociale
    • Organele de inițiativă publică
    • Partide politice
  • Fonduri (inclusiv fonduri publice)
  • Instituții (inclusiv instituții publice)
  • Societăți de stat
  • Parteneriate non-profit
  • Organizații non-profit autonome
  • Comunitățile minorităților indigene
  • Societățile cazaci
  • Asociații ale persoanelor juridice (asociații și uniuni)
  • Asociația fermelor țărănești (agricole)
  • Autoguvernarea teritorială publică
  • Asociații de proprietari de case
  • Horticultură, camioane sau parteneriate de vară fără scop lucrativ






OPF a entităților economice fără drepturile persoanei juridice [edit] editați sursa]

Pe termen scurt, perioade de producție pe termen lung. Factorii permanenți și variabili ai producției. Funcția de producție și proprietățile acesteia.

Termen scurt: capacitate fixă. Această diferență de timp, care este necesară pentru a schimba numărul de resurse implicate în procesul de producție, necesită o distincție între perioadele scurte și cele pe termen lung. O perioadă scurtă este o perioadă prea scurtă pentru ca o întreprindere să-și poată schimba capacitatea de producție, dar suficient de lungă pentru a schimba intensitatea utilizării acestor capacități fixe. Pe termen scurt, capacitățile de producție ale firmei rămân neschimbate, însă volumul producției poate fi modificat prin aplicarea mai mult sau mai puțin a forței de muncă vii, a materiilor prime și a altor resurse. Capacitatea de producție existentă pe termen scurt poate fi utilizată mai mult sau mai puțin intensiv.

Termen lung: capacități variabile. Din punct de vedere al firmelor care operează, perioada pe termen lung este o perioadă de timp suficient de lungă pentru a schimba numărul tuturor resurselor angajate, inclusiv capacitatea de producție. Din perspectiva industriei pe termen lung include, de asemenea, o multime de timp pentru firmele care operează în ea s-ar putea desființa și să părăsească industria, iar noua companie - apar și să se alăture industriei. Dacă perioada scurtă este o perioadă de capacitate fixă, atunci perioada pe termen lung este o perioadă de schimbare a capacităților.

În teoria economică modernă, există trei factori principali de producție: forța de muncă, pământul (resursele naturale) și capitalul. Factorii de producție sunt resursele implicate efectiv în procesul de producție. Factorii de producție sunt împărțiți în categorii fixe (fixe) și variabile. Constantele includ acelea ale căror scale cantitative de aplicare nu pot fi modificate la un anumit interval de timp (capacitate de producție). Variabilele includ factorii de producție a căror compoziție cantitativă poate fi schimbată la un anumit interval de timp (materiale auxiliare, combustibil, energie, materii prime etc.).

Producția este procesul de transformare a resurselor productive în produse finite. Sarcina companiei este de a folosi resursele în mod eficient, pentru a obține cele mai multe de la ei. Aceasta se caracterizează prin funcția de producție. Acesta arată volumul maxim posibil de ieșire care poate fi obținut cu aceste resurse. Proprietățile funcției de producție:

1. există o limită a creșterii producției, care poate fi obținută prin creșterea costurilor unui factor, toate celelalte fiind egale;

Există o anumită complementaritate complementară între factorii de producție, dar fără o reducere a volumului producției, este posibilă și o interschimbabilitate.

Isoquant. Rata marginală a substituției tehnologice.

Isoquant este curba producției egale a produsului (curba de indiferență pentru producători). Toate punctele de pe această curbă arată o combinație diferită de factori de producție pentru producerea aceleiași cantități de produse Proprietățile izoquant:

Isoquantii nu se pot intersecta.

2. Fiecare izocant următor care trece mai departe de originea coordonatelor reflectă o cantitate mai mare de eliberare decât cea anterioară. Totalitatea acestor izociante formează o hartă esențială.

Isoquantii au o pantă negativă.

Rata marginală a înlocuirii tehnice a MRTS a unei resurse cu alta scade pe măsură ce se deplasează de-a lungul izoquantum-ului.







Articole similare

Pagina anterioară

Pagina următoare

Trimiteți-le prietenilor: