"Sa botezat imediat și pe toată casa lui" (articolul 33).
Botezul temnierului cu toate gospodăriile sale poartă gândul nostru la botezul nostru.
Mulțumiri fie lui Dumnezeu, că nu există nici un necropat între noi. Toți dintre noi, de la mare la mic, au fost luminați de lumina credinței și au devenit membri ai Bisericii lui Hristos.
Deși la botez am fost copii, totuși am dat juraminte foarte importante, care rămân obligatorii pentru noi până la moartea noastră.
a) Am făcut un jurământ de credință. Isus Hristos ia poruncit ucenicilor să învețe și să boteze în Numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt (Matei 28:19 [350]); apostolii au cerut celor care doresc să fie creștini că ei cred în Isus și acceptat învățătura lui ca divin (Fapte 8:12; [351] 37, [352] 19: 5. [353]).
Astfel, care a fost botezat, el a promis, totodată, să creadă ferm și nemodificat tot ceea ce Isus Hristos a învățat. Fără această credință, nu putem fi creștini adevărați și sperăm pentru mântuire.
Mărturisirea credinței, pronunțată în numele nostru de către destinatari, trebuie să fie mărturisirea noastră.
În această credință am fost instruiți și instruiți încă din copilărie.
Ar trebui să servească pentru noi ca o sursă de adevăruri religioase, virtute și mântuire.
b) Am jurat o viață pioasă prin credință. Botezul pentru evrei și neamuri a fost o imagine a purificării interioare de la vechile vicii și delirări. De aceea, apostolul Petru îl numește "făgăduința unei conștiințe bune pentru Dumnezeu" (1 Petru 3:21), pentru că am promis să ne ținem conștiința curată de tot răul la momentul botezului.
Iar apostolul Pavel îl numește "o baie de regenerare și reînnoire prin Duhul Sfânt" (Tit 3: 5), pentru că cei care sunt iluminați prin botez se naște din nou, făcuți de alți oameni care nu sunt ca cei dintâi.
Același apostol compară botezul cu moartea și învierea lui Isus Hristos. Cel care este botezat trebuie să moară pentru tot păcatul și să înceapă o viață nouă și plăcută.
Cum viața Mântuitorului la învierea a fost o viață nouă, cea mai perfectă, deci un creștin prin botez trebuie să intre într-o viață nouă, perfectă, dedicată lui Dumnezeu și virtuții.
Așa că am promis la botez și de la un asemenea jurământ că nimeni nu ne poate elibera. El ne cheamă pe viață pentru a ne păstra inima curată de tot răul, a urma cu stăruință poruncile lui Dumnezeu și a ne strădui neîncetat să devenim ca Isus Hristos.
c) Am făcut un jurământ de iubire fidelă. Un botez, o credință, o încredere îi unește pe toți creștinii; pentru că toți au un singur Dumnezeu și Tată, un Mântuitor și Răscumpărător (Efeseni 4: 5-6 [354]). Botezul distruge distincția dintre evrei și neamuri, face pe creștini copiii lui Dumnezeu, care ar trebui să se iubească unul pe altul ca frați, la fel cum Hristos ia iubit.
Prin botez intrăm în părtășie strânsă cu cei numiți creștini. Cum această comunicare ne dă dreptul la dragostea, ajutorul și sprijinul lor: din partea noastră, ne angajăm să-i iubim ca frați, indiferent dacă sunt sau nu cunoscuți, bogați sau săraci.
Care sunt beneficiile învățăturii minții noastre și pentru a ne atinge mântuirea pe care am găsit-o în societatea creștină, care a intrat prin botez! Prin urmare, este datoria noastră să iubim pe cei care ne unesc cu un singur botez și să-i promovăm binele și fericirea!
2. Cum poate memoria acestor jurăminte să fie salutară și benefică pentru noi?
a) Dacă stimulează și animă în noi conștiința înaltă demnitate și fericire la care suntem chemați de Dumnezeu în Hristos Isus. Jurămintele pe care le-am dat la botez nu se referă la relațiile noastre externe, nu la satisfacerea nevoilor corporale, ci la natura noastră spirituală. Nu am fi putut să acceptăm aceste jurăminte dacă Dumnezeu nu ne-a dat capacitatea de a cunoaște adevărurile religioase, de a ne strădui pentru virtute.
Demnitatea noastră și mântuirea depind de împlinirea unor astfel de jurăminte.
Pentru că dacă rămânem fermi în credința lor în Isus Hristos nu slujesc păcatului, dar noi murim față de păcat și să trăiască la Dumnezeu, atunci noi devenim ca Isus Hristos și prin Hego devin părtași de fericire veșnică.
Prin urmare, ne vom aminti de multe ori botezul nostru și jurămintele de credință, virtute și filantropie pe care le-am dat, pentru a înmulți constant conștiința demnității și a fericirii la care ne-a chemat Dumnezeu. Cu adevărat prin botez am devenit copii ai lui Dumnezeu și moștenitori ai fericirii veșnice (Galateni 3:26; Romani 8:14 [356]).
Cu toate acestea, la mulți creștini, această conștiință nu este deloc trezită.
b) Dacă îl folosim pentru auto-test. Deși suntem în botez nici măcar nu a putut înțelege ce impune o mare juramintele pe noi Sacramentul Botezului, dar mai târziu, într-un ani mai matur, am învățat să știm despre ele din învățăturile părinților și profesorilor noștri.
Dar suntem cu toții credincioși față de ceea ce am fost învățați? Oare fiecare a restrâns ceea ce au promis la Sfânta Botez?
Are credința noastră cucerită toate atacurile lumii și are puterea divină prezentată deasupra noastră? Ne-am străduit cu diligență să creștem în cunoașterea lui Dumnezeu și a lui Isus Hristos?
Trebuie, din păcate, să admitem că frivolitatea, neglijența, pasiunea ne-au determinat de multe ori să încălcăm promisiunile baptismului. De aceea, ne vom testa serios, ne-am căutat cu sârguință să ne curățăm inimile de tot răul, să ne corectăm gândurile și acțiunile? Am avut cel puțin dorința de a fi "morți pentru păcat, vii în Dumnezeu în Hristos Isus?" "(Romani 6:11).
c) În cazul în care ne conduce la îndeplinirea fidelă a unui jurământ, ca să putem deveni demni de fericire promisă de noi în botez. Această fericire constă în participarea la binecuvântările la care sunt implicați toți creștinii adevărați în această viață și viitoare. Dar putem realiza acest lucru fericire numai atunci când respectă poruncile lui Dumnezeu (Mat. 28,20 [357]), și merge într-o viață nouă.
Pentru că deja în această minciună se află o mare fericire, care va fi tot mai curată, mai înaltă și mai perfectă, cu cât îndeplinim mai mult jurămintele credinței și vieții sfinte.
De aceea, să fiecare amintire jurămintelor noastre de botez se alatura speră să participe la marile și nepieritoare binecuvântări și bunătate ne-a promis un Mântuitor, și ne încurajează să reînnoim forța mintea și viața Duhului lui Dumnezeu (Romani 6: 4. [358], și altele. )
Ce credință duce la mântuire și ce fel de mântuire aduce credința?
"Crede în Domnul Isus Hristos și vei fi mântuit și toată casa ta" (versetul 31).
La întrebarea gărzilor, trezit prin harul lui Dumnezeu din nepăsare păcătoasă: (Art. 30), „Ce trebuie să fac pentru a fi mântuit“, apostolii au răspuns: „Crede în Domnul Isus, și vei fi mântuit.“
Credința și mântuirea sunt atât de strâns legate, încât nu poate exista fără cealaltă. Acolo unde există credință, este cu siguranță mântuire și acolo unde este mântuirea, există cu siguranță credință. dar
1) Credință care aduce mântuire.
2) Mântuirea, eliberată prin credință.
Trimiteți-le prietenilor: