Evitați să vorbiți în timp ce lucrați. Doar două sau trei cuvinte și apoi, dacă este necesar. Lăsați mâinile să lucreze pentru nevoile trupului și lăsați mintea să spună numele cel mai dulce al lui Hristos, pentru a umple nevoile sufletului, pe care nu trebuie să-l uităm o secundă.
Copilul meu, nu-ți face griji pentru mine, ci fă-ți mai multă forță. Străduiți-vă în tăcere, rugăciune și lamentare și veți găsi temeliile vieții veșnice. Fortați-vă, închideți-vă gura în bucurie și în durere. Experiența este de a păstra atât în sine, deoarece limba nu știe cum să păstreze averea.
Tăcerea este cea mai mare și mai fertilă virtute. De aceea, părinții lui Dumnezeu au numit-o fără păcat. Tăcerea și tăcerea sunt una și aceeași.
Primul fruct divin al tăcerii este durerea - durere pentru Dumnezeu, bucurie plină de bucurie. Apoi veni gânduri strălucitoare, aducând un curent sfânt de lacrimi animale, prin care are loc și al doilea botez: sufletul este purificat, strălucind și devenind ca niște îngeri.
Ce pot spune, copilul lui Isus, despre contemplațiile spirituale care decurg din tăcere, despre cum se deschid ochii minții și îl vezi pe Isus în dulceață, mai multă miere! Ce miracol fără precedent vine din tăcerea legitimă și din mintea atentă! Știi asta - luptă așa. Am dezvăluit cel mai mic pentru tine. Fortați-vă și găsiți și mai mult! Mă rog pentru tine, așa cum am promis. Sunteți gata?
Nu spune, copilul meu, cuvinte inutile, pentru că ele răcnesc în gelozia voastră divină sufletul. Iubește tăcerea, dă naștere la toate virtuțile și protejează sufletul, astfel încât răul diavolului nu se apropie de ea.
Este mai bine să coborâți de la o înălțime decât gura prin vina limbii [3]. Limbajul îi face pe oameni cel mai mare rău.
Mântuirea nu este dobândită atunci când ne așteptăm sau petrecem zile într-o manieră inconștientă. Fii atent cu limba și cu mintea, pentru că depozitarea lor umple sufletul cu lumina lui Dumnezeu. Dar, pentru care gura este indisputabilă, el adună în sufletul său o mulțime de impurități.
Tăcerea, tăcerea este cea mai mare virtute. Evitați cuvintele și râsul în gol dacă doriți ca rugăciunea voastră prin lacrimi și har să aibă îndrăzneală!
Fii atent cu pasiune și vise. Îndepărtează-le imediat, așa cum apar, pentru că, dacă astfel de vise încetinesc, atunci sufletul rău va fi în pericol de moarte.
Faceți o rugăciune constantă cu putere, cu zel, cu dragoste. Numai așa se poate întări mintal. În orice fel, evitați cuvintele inaccesibile, pentru că acestea relaxează sufletul și nu rămâne forța pentru faptă.
Timpul nu este pentru împrăștiere, ci pentru obținerea spirituală. Cine ne-a dat garanția că atunci când ne culcăm, ne vom trezi din nou? De aceea ne vom forța pe noi înșine.
Când sunteți tăcuți, aveți timp și ocazie pentru rugăciune și concentrare. Dar când petreceți ore inutil, pentru rugăciune nu aveți timp, iar conversațiile inatentă implică și diferite păcate. De aceea, părinții sfinți au pus virtutea tăcerii peste toate virtuțile, căci fără ea niciuna din virtuți nu poate să rămână în sufletul omului.
Deci, tăcere, rugăciune, ascultare. Când dobândiți aceste virtuți cu ajutorul lui Dumnezeu, atunci veți cunoaște lumina lui Hristos în sufletul vostru.
Nu vă răsfățați, copilul meu, îndrăzneț. Din insolență există multe rele. Fugiți ca un foc și un șarpe!
Păstrați-vă de insolență și de cuvinte necorespunzătoare: acestea dau sufletul unei persoane. Și tăcerea, blândețea, rugăciunea, dimpotrivă, împlinesc sufletul cu roua cerească, cu dulcea durere.
Urați leneșul, ca părinte al răcelirii și al uscăciunii, pentru a vorbi în gol, îndepărtează lacrimi din ochii noștri și sufletul se estompează.
Ai răbdare, copilul meu, smerenie, dragoste și păstrarea limbii, pentru că limba atunci când o persoană câștigă, devine rău incontrolabilă, trage și alte și le aruncă în abisul păcatului pentru el.
Da, copiii mei, lasa buzele tale sa fie blocate, pentru ca inima ta sa ramana curata. Și când este pură, atunci Dumnezeu vine și locuiește în ea și devine templul lui Dumnezeu. Și îngerii sfinți sunt cu bucurie într-o inimă!
De asemenea, prin furie și rugăciune, expuneți gânduri rușinoase. Rugăciunea este un foc care prinde demonii și le transformă în zbor.
Fiți atent cu gura, dar în primul rând cu privire la minte. Nu lăsați gândurile rele să vă vorbească. Lăsați-vă buzele să nu spună cuvinte care să vă rănească pe fratele vostru.
Lăsați-vă gura să vorbească cuvintele care răspândesc parfumul, cuvinte de mângâiere, încurajare și speranță. De la rostirea prin gură se vede și omul interior, esența lui.
Luptați, copilul meu, în măsura în care puteți, să vă forțați. Constrângere în totul, în principal, în tăcere și lacrimi triste. Când tăcerea prudentă se unește cu lacrimi, se pune temelia vieții monahale, pe care va fi construită o casă sigură, unde sufletul va dobândi căldură spirituală.
În cazul în care tăcerea nu se observă - este un semn rau pentru viitorul sufletului, pentru că tot ce colectează, el pierde imediat, pentru că călugăr, într-un cuvânt neglijent, neglijent, și restul.
Prin urmare, copilul meu, vă forțați în toate, pentru că un început bun primește laudă și neglijența este condamnată, pentru că sfârșitul va fi foarte jalnic.
Când suntem tăcuți, avem timp pentru rugăciune interioară și orală, pentru gânduri ușoare care umple mintea și inima cu lumina.
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: